Busteni...

Cojanu...

Iubesc Cojanul! E locul unde m-am copilarit, unde au trait bunici si parintii mei, unde am facut poate primii pasi. I-am batut multe poteci si cunosc pana si greierii serilor de vara. Prin jumatate din mine "curge inca" Buzaul. Nu am cum sa imi abandonez asa amintirile...intr-un fel sau altul ele m-au format si-mi vor fi mereu un bagaj de viata drag si frumos, doar ca...:
"- Mi-e dor de..."acasa"… mereu am simtit ca Cojan-ul este casa mea!!! Se spune ca acasa este acolo unde ti-e sufletul..." …G.T.®

In sufletul meu care ar fi izbucnit de atatea ori in frustrare fata de ei exista mereu scuza "imbatranesc" si asta ma face sa le surad cu drag, sa ii sarut cu nostalgie si sa privesc pe geamul masini pana nu le mai pot vedea manutele fluturand a bun ramas…

Doamne...stiu ca nu vei putea sa intorci timpul sa mai simt mainile bunicilor mei cum ma cuprind...,stiu ca nu poti sa mi-i aduci din ceruri ca sa ii mai sarut o data..., dar sa nu uiti sa le duci de la mine un cadou...sufletul meu, un sarut plin de recunostinta si iubire si spune-le..."Va iubesc din suflet si nu am sa va uit niciodata...straluciti din cer de Craciun ca sa stiu ca Cerul s-a mai imbogatit cu doi ingeri!!!"...G.T.®

Dragostea mea este pentru o poveste...caci locul meu s-a nascut din poveste, este o poveste si va fi mereu o poveste! Nu este o regiune, nu este doar un loc pe harta este...poveste!
Este povestea pe care uneori adormit sub marul din curtea bunicii o aud cum mi-o povesteste vantul, pasarile, Buzaul ce susura in spatele gradinii...pamantul pe care stau intins si iarba si gazele care atingandu-ma din cand in cand vrea parca sa ma tina treaz. …G.T.®

Tacerea! Tacerea in Cojanu parca umbla in varful picioarelor sa nu trezeasca timpul, sa nu trezeasca ingerii adormiti de printre noi si pe Dumnezeu care ne contempla din turla fiecarei biserici atunci cand se odihneste din mersul lui pe pietrele strazilor imbratisand oameni. Oamenii acolo merg cu D-zeu de mana si-l privesc in ochii diminetile cand se opresc la taclale cu EL! …G.T.®

In povestea mea verile acopera umerii Aninoasei pana in priviri...aruncand catre noi scanteiute pline de stralucire...licuricii verii. Batrana mireasa isi plimba basmele peste tot poposind apoi pe fruntile incaruntite ale dealurilor...care din cand in cand obosite de timp si eternitate scutura pamantul:
"- Suntem vii!!! Tremuram de viata inca...De viata si caldura! Continuam sa traim...! Si voi sunteti vii!",
iar apoi seismul din sufletele lor adanci si pline de lava calda rasufla usurat...tacand! …G.T.®

Dragostea, dragostea poate exista pentru omul de langa noi, pentru copii, parinti, bunici..., pentru natura, pentru locuri.
Dragostea mea, una dintre ele este cea care o simt uneori cum imi strange sufletul pana imi taie respiratia de dor...
Dragostea mea este pentru un loc, care oriunde as fi ma cheama incet asemeni unei adieri, ma imbratiseaza si ma saruta ramanand in mine si cu mine facandu-mi sangele sa curga asemeni unei cascade prin vene si lacrimile sa-mi stea suspendate intre gene ce nu clipesc...de teama, teama de a nu pierde tabloul pe care gandul l-a pictat in curcubee neuitand nici o culoare, nici o muzica, nici un glas, nici un loc! …G.T.®